Mamaia s-a născut în 1936, în satul Oltina, undeva în județul Constanța. A murit pe 1 ianuarie 2025, la Constanța. A fost îngropată, alături de tataia, în cimitirul de la Palazu Mare, o localitate componentă a municipiului Constanța. Amănunte din viața ei există doar în memoria celor care au cunoscut-o, dar și într-un mic interviu pe care l-a dat antropoloagei Simona Niculae pentru un proiect cultural, de Centenar. În cei 88 de ani, mamaia nu avut niciodată cont de Facebook, Instagram sau Twitter, așa că nu are vreo pagină memorializată online în care să putem să-i lăsăm mesaje. Mamaia nu a jucat niciodată nici EVE Online, deși începând din 22 mai 2025 are un mic monument memorial în cimitirul din sistemul solar Molea.

EVE Online este un joc online complex multiplayer masiv (MMORG) care se desfășoară într-un univers persistent în care acțiunile și interacțiunile jucătorilor au un impact asupra lumii jocului, dar universul continuă să existe și să se dezvolte chiar și în absența acestora. Dezvoltat de CCP Games și lansat în 2003, jucătorii locuiesc într-o lume de 7.000 de sisteme stelare numită New Eden și se angajează în minerit, comerț, explorare și luptă. Jocul este renumit pentru economia sa complexă, condusă de jucători, progresia abilităților în timp real și dinamica socială și politică profundă.

Spre deosebire de jocurile liniare, EVE Online încurajează gameplay-ul emergent, permițând jucătorilor să modeleze lumea jocului prin acțiunile lor. Acest tip de gameplay se remarcă prin faptul că rezultă dintr-o interacțiune dinamică între jucător și sistemele jocului, spre deosebire de alte tipuri de sisteme, care presupun mai degrabă trecerea printr-o serie de provocări predeterminate și evenimente narative stabilite de designeri. Această mecanică a dat naștere și Cimitirului Molea.

Acesta a fost creat în 2007 de jucătorul Azia Burgi ca o colecție de containere pline de cadavre digitale pe care Azia le colectase în urma a diferite conflicte. (Toate navele din joc au o cală unde poți depozita diverse obiecte, mărfuri, articole. Poți să le ejectezi în spațiu, iar ele devin automat un container. Aceste containere simple dispar după câteva ore, dar le poți lăsa și în raza unor structuri, la o distanță anume, pentru a împiedica asta.) Azia inventase o nouă profesie, care nu era legată de narațiunea jocului sau de abilitățile pe care un personaj le poate dezvolta: îngrijitor de morminte. 

În acel moment, cimitirul era un peisaj memorial oarecum haotic, dar emoționant, caracterizat prin plasarea spontană a containerelor și artefactelor care reflectau contribuțiile individuale ale jucătorilor. Lipsa unei structuri formale conferea cimitirului un farmec aparte, întruchipând natura emergentă și determinată de comunitate a memorializării digitale din EVE Online. Pe măsură ce cimitirul devenea tot mai cunoscut, jucătorii au început să plaseze containere în memoria unor persoane din afara jocului; artefactele digitale nu mai erau strâns legate de evenimentele sau povestea jocului, ci începeau să se conecteze la viețile reale ale jucătorilor și la relațiile lor.

În forma sa originală, Cimitirul Molea funcționa ca un peisaj semiotic complex, alcătuit dintr-o multitudine de simboluri asociate cu comunitatea jucătorilor, opace unui ochi străin. Fiecare container ancorat și obiectele memoriale plasate în interiorul acestora reprezentau acte personale de comemorare, întruchipând eforturile jucătorilor de a-și omagia prietenii și camarazii din joc sau persoane din viața reală. 

Când cel de-al Doilea Război Mondial a ajuns în România, în 1941, tatăl bunicii (străbunicul meu) a fost încorporat în armată şi trimis pe front. Mamaia avea doar cinci ani şi îşi amintea noaptea în care a venit acasă ca să-şi ia rămas-bun. Cei patru copii dormeau doi câte doi, la un capăt al patului și la celălalt. El i-a trezit blând pe fiecare pentru a-i îmbrățișa. După acel ultim rămas-bun, a plecat și nu s-a mai întors. Câteva luni mai târziu, mama ei a primit temuta veste că soțul ei era „dispărut pe front”. Fără un trup de înhumat, străbunica a organizat o înmormântare simbolică, îngropându-i niște haine și ridicând o cruce în secțiunea cimitirului destinat eroilor căzuți pe front. 

Într-o ciudată turnură a sorții, neavând niciun artefact digital direct pentru mamaia, a trebuit să improvizez și să atribui simbolism unor obiecte digitale. După moartea străbunicului meu, copiii săi au devenit mici lucrători ai casei alături de mama lor. Culegeau spice de grâu din câmpurile deja secerate, frecau spicul în palme și vânturau boabele cu mâna pe malul râului pentru a obține făină de pâine. Mamaia și sora ei duceau apoi grâul la moara unui vecin și îl măcinau manual împreună. Nu cred că puteam găsi un simbol mai puternic decât un sac de grâu, puțin pământ și mâncare (congelată). În mod normal, acestea sunt niște elemente disparate din joc, produse constant, și care servesc ca mărfuri de schimb.

Teoria semioticii a filosofului Umberto Eco încadrează acest tip de artefacte, fie ele și digitale, drept semne purtătoare de semnificații individuale și colective, reprezentând conexiuni emoționale și încercări de a crea moșteniri durabile. Aranjamentul haotic al Cimitirului Molea reflecta natura participativă și descentralizată a universului EVE Online, unde practicile memoriale erau modelate de contribuții și interacțiuni individuale, nu de o autoritate centrală.

Mecanica atribuirii unui text containerelor ce erau ejectate din nave funcționa ca epitaf și/sau informație biografică. Acest obicei a asigurat faptul că artefactele digitale lăsate acolo nu mai acționau ca un simplu mecanism utilitar legat de gameplay, ci se transformau în simboluri vizuale prin oferirea unor interpretări specifice, care în acest caz contribuiau la contextualizarea „monumentelor” memoriale în cadrul narațiunii unui cimitir digitalizat. Aranjamentul vizual al containerelor, deși dezordonat, reflecta eforturile colective ale comunității de a crea un spațiu semnificativ pentru comemorare, subliniind natura colaborativă și în continuă evoluție a memorializării digitale.

În 2020, dezvoltatorul EVE Online – CCP Games a implementat monumentul oficial al Cimitirului Molea, o structură impunătoare care a transformat peisajul cimitirului inițiat de jucători. Monumentul este compus din trei plăci verticale uriașe, de un gri închis, segmentate în coloane bazaltice, care se ridică și converg în sus. Designul creează impresia a trei scări uriașe neregulate care urcă spre cer, simbolizând atât rădăcinile planetare ale umanității, cât și ascensiunea sa viitoare în spațiu, în acord cu narațiunea centrală a jocului. Între cele trei plăci, un câmp „cynosural”, sau cyno, rămâne permanent aprins. Acest cyno oscilează și se încolăcește în sine, servind drept ghid simbolic pentru ca piloții pierduți să își găsească drumul spre casă. Cyno-urile au fost folosite de mult timp în EVE Online pentru a onora camarazii căzuți, adăugând o dimensiune profund emoțională monumentului. Este o referință directă la „rugăciunea” jucătorilor din EVE:

„Ochii înainte, pilotule (capsuleer), cyno-ul nu este încă aprins.
Verifică-ți modulele, echipamentele și muniția înainte de a ieși din stație, căci cyno-ul nu este încă aprins.
Eliberează-te din stație și privește universul din fața ta, căci cyno-ul nu este încă aprins.
Lasă-ți nava să zboare prin imensitate în timp ce aștepți, căci cyno-ul nu este încă aprins.
Fii atent, pilotule, căci cei care au plecat înaintea ta te cheamă să li te alături.
Cyno-ul este acum aprins.”

Poemul a fost menționat pentru prima dată de un jucător numit Dranchelam ca o adaptare a unui poem intitulat „We stood the watch” („Am ținut de pază”), care este recitat la ceremoniile de pensionare din Marina SUA. Această „rugăciune” este compusă după procedurile care preced intrarea într-o bătălie. Orice comandant de flotă priceput le recomandă jucătorilor să verifice modulele și sistemele auxiliare ale navei, pentru a se asigura că totul este conform și că nava este aprovizionată cu suficientă muniție, deoarece este aproape imposibil să aduci muniție suplimentară în mijlocul unei lupte. Cyno-ul, fiind un semnal special pe care doar câteva nave îl pot activa folosind un modul dedicat, permite desfășurarea rapidă a flotelor mari aproape de flota inamică sau de obiectivul ales. Comandanții trebuie să le amintească jucătorilor să nu activeze cyno-ul decât la ordin. În afară de asta însă, există nenumărate flote memoriale care folosesc cyno-uri ca ritual de doliu. În vârful monumentului se află o capsulă în formă de ou. 

Dintr-o perspectivă semiotică, tranziția de la un memorial improvizat la unul permanent a introdus un mediu mai structurat și formalizat. Această transformare reflectă o schimbare de la un spațiu descentralizat, condus de jucători, la un memorial oficial, aprobat de dezvoltatori, integrând practicile informale ale comunității în narațiunea structurată a universului jocului.

Într-o discuție informală cu Rixx Javixx, unul dintre cei mai cunoscuți jucători de EVE Online, acesta mi-a oferit câteva perspective asupra amplasării și a implicării comunității în Cimitirul Molea, precum și asupra inițiativei de sprijin emoțional din cadrul jocului. Activismul lui Rixx pentru un memorial permanent și implicarea sa în organizarea evenimentelor comemorative evidențiază rolul activ al comunității în conturarea cimitirului ca spațiu semnificativ de amintire. El subliniază importanța recunoașterii oficiale din partea dezvoltatorilor jocului, a validării și integrării inițiativelor generate de jucători. 

Astăzi, cimitirul din sistemul solar Molea este și un loc de pelerinaj, iar spre el trebuie să mă îndrept. Am cumpărat artefactele din principalul hub comercial – Jita, și trebuie să iau decizia de a urma un drum scurt, dar periculos, sau un drum lung, dar relativ sigur. Am vrut să fiu rapid, dar am fost prins de niște pirați (jucători), care mi-au distrus nava, capsula, și tot ce căram cu mine. Emergent gameplay.

Desigur, nu sunt singurul care a făcut un pelerinaj cu scopul de a memorializa o persoană; dacă bântui Reddit-ul de EVE Online o să vezi din când în când posturi despre flote memoriale. Uneori sunt zeci, câteodată sute de nave echipate cu lansatoare de artificii, încăierându-se ocazional cu alte grupuri, voluntar sau defensiv, care aduc a cortegiu funerar – dacă am face o paralelă cu ritualul de înmormântare creștin. 

Într-un sondaj făcut pentru licența în Digital Society la Universitatea din Maastricht, unde am adunat 202 răspunsuri pe Reddit de la jucători de EVE Online, am aflat că interesul pentru Cimitirul Molea acoperă toate nivelurile de experiență: 38% dintre respondenți joacă de 3–10 ani, 28% de 10–15 ani, 20% de mai puțin de 3 ani, iar 15% de peste 15 ani. Majoritatea sunt foarte activi, 55% jucând zilnic și 33% de câteva ori pe săptămână. Acest lucru sugerează că Molea este cunoscut mai ales de membrii activi ai comunității, în timp ce jucătorii noi sau mai puțin implicați s-ar putea să nu știe de existența lui, mai ales că există puține referințe la cimitir în joc. Distribuția pe vârste este și ea diversă: 32% dintre respondenți au între 25 și 34 de ani, urmați de cei între 35–44 de ani (23%) și 18–24 de ani (22%). Participarea categoriilor 45–54 de ani (14%) și peste 55 de ani (9%) subliniază caracterul incluziv și semnificația culturală largă a cimitirului. 

În ceea ce privește frecvența vizitelor la Molea, 75% merg rar, 20% niciodată, iar doar 5% lunar sau săptămânal, confirmând observațiile socioloagei culturale Margaret Gibson cum că memorialele digitale sunt mai degrabă locuri de reflecție ocazională. Emoțional, jucătorii asociază Molea mai ales cu respect (86%), tristețe (58%) și nostalgie (42%). 21% au indicat curiozitate, iar 6% indiferență. Nu în ultimul rând, 51% au declarat că Molea îi face să reflecteze la moartea virtuală, 38% se simt conectați cu jucători decedați, iar 26% afirmă că locul nu le influențează deloc percepția despre moarte, rezultate care confirmă teoriile cercetătorilor Carl Öhman și Luciano Floridi despre impactul comemorării digitale asupra percepției morții.

Analizând tematic răspunsurile deschise din chestionarul meu, am observat trei teme-cheie: Comemorarea digitală, Conexiunea comunitară și Impactul emoțional. 

Comemorarea digitală indică faptul că Cimitirul Molea nu este doar un mediu virtual într-un joc, ci un loc în care se aduc omagii și se păstrează vie amintirea persoanelor decedate. Această temă reflectă și mecanicile din jurul cimitirului în sine; jucătorii se implică și apreciază posibilitatea de a participa la o gamă variată de practici comemorative – de la plasarea containerelor memoriale până la participarea la ceremonii virtuale. Mai mulți respondenți descriu vizitele lor în cimitir și actele de comemorare pe care le-au realizat: 

„Am vizitat [cimitirul] la mai puțin de 24 de ore după ce un prieten din viața reală, care juca EVE, a murit. Oamenii deja plasaseră un container acolo pentru el și un grup se adunase să lanseze artificii în memoria lui.” 

Gestul de a plasa un container memorial și de a participa la un omagiu comun subliniază rolul cimitirului ca punct central al doliului și memoriei digitale. Un alt jucător își amintește experiența participării la un eveniment comemorativ: 

„Prima mea vizită la Molea a fost la cererea unui coleg din corporație (din joc). Ne-am adunat pentru a fi martori la plasarea unui container memorial și am lansat artificii pentru a ‘îmbrățișa’ prietenul prietenului nostru. Niciunul dintre noi nu îl cunoștea pe cel decedat, dar experiența a fost copleșitoare și profundă.” 

Aceste practici sunt strâns legate de cele descrise de Elisabeth Beaunoyer, medic specializat în medicină comunitară, și de Matthieu J. Guitton, antropolog și cercetător al comportamentului uman în spații digitale, în cadrul conceptului de ciberthanatologie (cyberthanatology), care analizează modul în care mediile online facilitează noi forme de doliu și comemorare. Cimitirul Molea ilustrează acest lucru, oferindu-le jucătorilor EVE posibilitatea de a crea moșteniri digitale durabile prin acte interactive și participative. Faptul că acest spațiu face parte dintr-o tehnologie digitală nu împiedică jucătorii să se angajeze în acțiuni semnificative de memorie și omagiu, ci, dimpotrivă, le amplifică implicarea în procesul doliului și amintirii.

A doua temă principală este cea a conexiunii comunitare, care atrage atenția asupra rolului unificator pe care îl are Cimitirul Molea în aducerea împreună a jucătorilor și în cultivarea unui sentiment de solidaritate și scop comun, indiferent de rivalitățile din joc sau diferențele personale. Un jucător a scris: 

„În jurul lunii august 2019, un membru al corporației noastre a decedat. Am întâlnit o flotă inamică în timpul unui eveniment memorial. În ciuda ostilităților noastre obișnuite, am căzut de comun acord să nu aibă loc nicio luptă și, în schimb, ne-am însoțit reciproc până la Cimitirul Molea.” 

Un altul spune: 

„Cred că EVE este unic prin faptul că, de-a lungul anilor, comunitățile care s-au dezvoltat îi fac pe jucători să fie aproape ca o familie extinsă. A aduce un omagiu și a arăta respect capsuleerilor căzuți face parte din acest sentiment.” 

Teoria medierii, propusă de filosoful Peter Paul Verbeek se aliniază perfect cu această temă, întrucât spațiile digitale mediază și transformă relațiile sociale, permițând apariția unor forme noi de interacțiune și construire a comunității. Cimitirul Molea funcționează ca un teritoriu neutru în care jucătorii pot lăsa deoparte conflictele uzuale pentru a-i onora colectiv pe cei decedați, ilustrând modul în care mediile virtuale facilitează conexiuni sociale semnificative și coeziunea comunității. De asemenea, locul reflectă conceptul mai larg de mediere tehnologică, prin care instrumentele digitale modelează și amplifică interacțiunile sociale, cultivând un sentiment de unitate și experiență comună între jucători.

Ultima temă importantă este impactul emoțional, care surprinde reacțiile afective profunde stârnite de interacțiunea jucătorilor cu Cimitirul Molea. În chestionar, aceștia descriu frecvent sentimente de durere, respect și nostalgie, reflectând semnificația profundă, atât personală cât și colectivă, a acestui spațiu. Un participant a împărtășit: 

„Nu știam că Molea există sau ce înseamnă până când a murit un jucător pe care îl cunoșteam. Am aflat despre evenimentul memorial și, văzând câteva sute de jucători acolo, m-a ajutat să-mi iau rămas-bun.” 

Un altul a scris: 

„Pentru mine, evenimentul a fost profund emoționant, mai ales pentru că îl cunoșteam destul de bine pe respectivul. Am vărsat câteva lacrimi în acea seară.” 

Aceste reacții emoționale subliniază rolul important pe care Cimitirul Molea îl are în susținerea bunăstării emoționale a jucătorilor și în cultivarea unui sentiment de conexiune și de amintire. În analiza privind importanța gestionării etice a rămășițelor și memorialelor digitale a lui Carl Öhman, cercetător al eticii rămășițelor digitale, și a lui Luciano Floridi, filosof al informației și tehnologiei, aceste spații sunt citite ca fiind strâns legate de nevoile emoționale ale celor care interacționează cu ele. Cimitirul Molea servește drept canal pentru procesarea durerii și onorarea amintirilor, oferind un spațiu pentru exprimare emoțională și deschidere afectivă în cadrul comunității digitale.

Deși am explodat la prima încercare de pelerinaj, am luat procesul de la capăt. Am cumpărat produsele-omagiu, am cumpărat altă navă, și am pornit pe drumul cel lung, dar sigur, prin cele 44 de sisteme solare, către Molea. Am sărit direct la monument, printre mii de containere care pluteau în spațiu, fiecare redenumit pentru a servi ca o piatră de mormânt ad-hoc. De data asta, nu mai eram acolo să fac poze ca turist sau ca cercetător, ci ca să particip la acest simbolism comunitar. Mi-am deschis cala și am ejectat grâul, pământul și mâncarea. S-au transformat într-un container. L-am numit „In memoriam. Mamaie. ‘36 – ‘25”. Va rămâne acolo până când un jucător îl va distruge (da, există inclusiv jefuitori de morminte în EVE), sau până când jocul va dispărea.

Memorialul digital pe care i l-am dedicat mamaiei nu o va face cunoscută în rândul jucătorilor de EVE, dar nu asta e intenția. La fel ca o cruce uitată într-un cimitir rural, sau ca o poveste spusă o singură dată la gura sobei, acest gest are o valoare tăcută și profund personală. Este felul meu de a spune că a existat. Că a muncit, că a iubit, că a pierdut și că a lăsat urme – nu în date, nu în cloud, ci în pâinea făcută din grâul cules cu mâinile ei și în viața transmisă mai departe mie.

Memorialele digitale nu sunt reci sau impersonale. Ele nu înlocuiesc doliul, dar îl traduc în limbaj contemporan. EVE Online, cu toată complexitatea sa simulativă, oferă un spațiu în care memoria se poate ancora, chiar și printre asteroizi și câmpuri cynosurale. Acolo, între mii de containere nevăzute, plutesc fragmente de umanitate. Iar într-unul dintre ele, cineva a pus un pic de grâu, pământ și mâncare.