„Ce faci, bestie?” Spectrul interacțiunilor digitale pe platformele de videochat

Industria de videochat (sexcam) este una din cele mai lucrative din România. În 2021, piața era evaluată la 180 de milioane de euro, conform spuselor lui Liviu Berbece, CEO-ul studioului Gloria Agency. Această cifră nu reflectă decât activitatea economică a firmelor care-și fiscalizează veniturile, Berbece estimând că „aproximativ 70% din piață lucrează la negru”. Numărul modelelor este estimat undeva între 150 de mii și 450 de mii de oamenii din industrie, și la 400 de mii de către președintele ANAF.  

Numerele și statisticile disponibile sunt estimări. Lipsa unor statistici oficiale sau a unor numere mai exacte se datorează, în parte, faptului că nu există o încadrare legală a profesiei în fața statului român. Autoritățile perpetuează un vid legislativ când vine vorba de videochat, neexistând reglementări în Registrul Comerțului privind această activitate. În consecință, pentru a-și putea fiscaliza activitatea, majoritatea firmelor sunt înscrise drept companii de telecomunicații și transmisiuni prin cablu”, modelele fiind plătite pe drepturi de autor. 

Caracterul încă tabu al activității, laolaltă cu lipsa interesului din partea autorităților pentru încadrarea mai precisă a acestei activități și numărul în creștere al persoanelor care practică sexcam-ul, ne-au făcut curioși în legătură cu interacțiunile și relațiile care se nasc între membri și modele. Acestea acoperă un spectru larg, de la interacțiuni strict sexuale, la discuții care conduc la explorări intime ale sexualității membrilor sau chiar prietenii de lungă durată.

Tensiuni și contradicții

Literatura de specialitate subliniază faptul că modelele activează într-un spațiu al contradicțiilor. Pe de-o parte, corpurile, exprimările de gen și comportamentele sexuale ale acestora trebuie să fie încadrate în categorii stricte, prin care modelele sunt mai departe supuse presiunii „structurilor sociale de putere, structurilor capitaliste, […] structurilor heteronormative, eurocentrice, patriarhale”. Munca acestora poate fi numită „muncă emoțională”, deoarece mare parte din efortul lor este îndreptat către înțelegerea și gestionarea emoțiilor membrilor de pe platforme, dar și către reglarea emoțiilor lor personale și prezentarea acestora într-o formă curatoriată.

În cartea sa, Camming / Money, Power, and Pleasure in the Sex Work Industry, cercetătoarea Angela Jones reiterează existența acestor tensiuni. Ea explică cum modelele trebuie „să combine scripturile culturale normative cu dorința [membrilor] pentru autenticitate încorporată”. Pe de altă parte, modelele pot „simți grade înalte de plăcere datorită faptului că un context online oferă un spațiu în care acestea se simt libere să-și exploreze sexualitatea” explică Jones, invocând procentul de 86.6% dintre modele care se declară fericite cu jobul lor, în studiul făcut de ea. Unul din avantajele profesiei, continuă ea, constă în posibilitatea „întâlnirilor pătrunzătoare”, care facilitează o conexiune emoțională reală între acestea și membri. 

Nu în ultimul rând însă, conform altei cercetări, modelele trebuie să tolereze și să se protejeze de constelația de riscuri inerentă profesiei, „a formelor posibile de abuz verbal și psihologic, cum ar fi formele de hărțuire online, stalking [urmărire] sau amenințări de doxxing [aflarea și scurgerea informațiilor personale, precum numele real sau adresa]”. Astfel, relațiile dintre modele și membri există „într-un spațiu al granițelor neclare”.

Cercetarea noastră se concentrează pe caracterul de multe ori contradictoriu, pendulând între pericol și plăcere, al relațiilor dintre modelele de videochat și membrii platformelor, plasate între tranzacționalitate și spațiul intim – un spațiu al explorării și al emoțiilor nedisimulate. Considerăm că e important să inițiem aceste discuții despre complexitățile profesiei în spațiul românesc, unde, în ciuda amplitudinii fenomenului, discuțiile despre subiect sunt abordate cu senzaționalism și superficialitate în media mainstream (titluri din presa online precum „Cifrele nerușinate la care a ajuns industria videochat-ului în România sau „România are 40% din piața mondială de videochat. Salariu de 10 ori mai mare ca al unui profesor ilustrează această abordare).

Cum te uiți la videochat?

Am folosit, pe parcursul cercetării, cuvintele „membri” și „modele” pentru a desemna clienții, utilizatorii platformelor care intră să vadă show-urile, respectiv persoanele care performează în fața camerei. Am adoptat acești termeni fiindcă sunt cei recomandați și folosiți de persoanele intervievate.

Pentru a studia interacțiunile modelelor de videochat din România cu membrii, am folosit observația și interviul semistructurat. În ceea ce privește observația, am urmărit performance-uri ale modelelor din România pe două site-uri: xHamster și LiveJasmin. Acestea reprezintă două tipuri diferite de platforme de videochat – xHamster e un site pe model freemium, iar LiveJasmin un site premium.

În ceea ce privește interviurile, am avut trei discuții semistructurate: două cu modele de videochat, Beatrice și Lilla (pseudonim), și unul cu Mădălina, coordonatoare de marketing la un studio. Beatrice lucrează pe cont propriu, cu o istorie în industrie de 11 ani, iar Lilla lucrează la un studio și face videochat de 10 ani. Am ținut ca originea persoanelor intervievate să fie aceeași cu cea a modelelor observate, astfel încât am ales numai modele din România, pentru că pot exista factori specifici locali care influențează interacțiunile, cum ar fi modul cum sunt organizate studiourile sau gradul de deschidere socială față de munca sexuală.

Dintre limitările studiului, menționăm în primul rând genul persoanelor intervievate. Am intervievat două femei (Lilla și Mădălina) și o persoană genderqueer [persoană cu o identitate de gen neîncadrabilă în sistemul binar femeie-bărbat] cu exprimare de gen feminină (Beatrice). E posibil ca experiențele bărbaților sau persoanelor masculine cu membrii să fie diferite. În ceea ce privește observația însă, am urmărit modele feminine, masculine, și cupluri bărbat-femeie. 

O altă limitare este locația persoanelor intervievate – orașul București și faptul că toate lucrează în industria videochatului de câțiva ani. Percepțiile sociale dintr-un oraș mai mic sau lipsa experienței pot rezulta în altfel de limite.

Categorii, reguli și boți 

Pe un site de videochat, un membru poate să aleagă dintre categoriile principale precum: Girls, Couples, Guys, Trans (n.a. femei trans) etc. Categoria default pe care site-urile o propun este Girls, probabil reflectând categoria demografică cea mai mare a membrilor – aceea a bărbaților heterosexuali. Un membru este astfel pus în fața unui tabel cu capturi de ecran luate din performance-urile modelelor live din acel moment. Membrii pot să filtreze lista de rezultate pe baza mai multor parametri, precum vârstă, etnie sau caracteristicile corpurilor modelelor (Teen 18+, Milf, Mature, Arab, Asian, Hairy Pussy, Small Tits etc.).

Atât site-urile freemium, cât și cele premium propun următoarele caracteristici: pe de-o parte, există un freechat, disponibil public și gratuit, în care toți utilizatorii pot, în același timp, să vadă modelul live și să lase comentarii într-un chat comun. Pe de altă parte, există private show-ul – o cameră online separată pentru model și un membru, plătită pe minut. Diferența dintre freemium și premium este modul în care sunt câștigați majoritatea banilor – în freechat la freemium și în private show la premium. Tranzacțiile financiare între membri și modele folosesc pseudo-moneda site-ului, credits sau tokens, pe care membrii o achiziționează prin monedă reală.

În freemium, fiecare model propune un meniu, adică o listă personalizată de performance-uri pe care le poate oferi, precum Topless 10min, Show Pussy, Footjob dildo etc. Fiecărei acțiuni din meniu îi este atașat un bacșiș (tip) de o anumită valoare. De exemplu, dacă un membru își dorește să vadă performance-ul Show Pussy, atunci va trebui să plătească 111 tokens.

Există și meniuri de acțiuni asociate unor „jucării sexuale interactive”. De obicei, jucăria se află deja în vaginul sau anusul modelului, ea fiind activată în mod automat de membri atunci când dau bacșiș de o anumită valoare. Timpul și intensitatea vibrației unei jucării Lovesense sunt direct proporționale cu numărul de tokens plătiți de membri. În astfel de situații, membrii au un control mai direct și aproape instant asupra corpurilor modelelor și asupra senzațiilor pe care le resimt acestea.

Regulile site-urilor premium stipulează faptul că modelul nu are voie să fie nud sau să presteze perfomance-uri sexuale în freechat. Astfel, freechat-ul este folosit pentru a găsi membrii dornici de a intra în private, acolo unde vor fi taxați pe minut. De asemenea, un membru poate să îi scrie direct modelului, să-i vorbească la microfon și să-și deschidă camera, funcționalități pentru care, pe unele site-uri, trebuie să plătească extra. 

LiveJasmin propune și un serviciu adiacent de tip social media, unde modelele pot posta fotografii și avea conversații private cu membrii. Aceștia plătesc pentru fiecare mesaj trimis, iar modelele primesc suma maximă din banii plătiți de membrii doar dacă răspund cu un număr de mesaje egal cu cel trimis de membru. Astfel de reguli stabilesc practic parametrii interacțiunii și sunt internalizate de modele, așa cum explică Beatrice: „Când lucram pe Jasmin […] eram atât de fixată că tre’ să răspund cu același număr de mesaje, încât făceam asta și pe Insta și pe WhatsApp cu prietenii, că eram panicată «câte rânduri mi-a scris? Tre’ să-i răspund la fel»”.

De la numărul de mesaje scrise, la ce are voie un model să facă în freechat sau în privat, regulile site-urilor influențează constant forma interacțiunilor dintre membri și modele. Lilla explică că unele site-uri „te sufocă cu reguli”, exemplificând: „Eu sunt la categoria fetish. Și atunci LiveJasmin vine cu niște reguli absolut stupide – că totul trebuie să fie negru, roșu sau mov. Și outfitul să fie roșu, negru, sau mov”. Așadar, site-ul impune o viziune normativă asupra a ceea ce înseamnă fetish-urile și BDSM-ul, viziune pe care modelele trebuie să o urmeze și care se transmite mai departe către membri, iar de acolo în restul societății.


Vrei să susții ceva și nu știi ce? Susține ISCOADA!

DONEAZĂ

 

Un model poate să activeze independent, înregistrându-se singur pe o platformă de tip xHamster sau LiveJasmin, sau poate să lucreze sub tutela unui studio, care oferă anumite facilități – camere de lucru sau aparatură, laolaltă cu un set de obligații, precum un program mai strict de muncă. La studiouri, modele începătoare au și traineri, care le dau instrucțiuni și sfaturi privind performance-urile lor. Aceștia pot influența și interacțiunile cu membrii, de la sugestii și până la preluarea cu totul a conversațiilor.

Factorul uman este completat de cel non-uman. Mădălina povestește cu entuziasm despre „cea mai briliantă idee” pe care a avut-o anul trecut echipa de la studioul unde lucrează: „Ne-am făcut doi roboți care trimit niște poze și niște filmulețe. […] imită acțiunea omului. Și trimit mesaje tuturor membrilor pe care [modelul] îi găsește în tabul de recommended. […] Robotul intră și le trimite câte-o poză, și eventual le scrie «hello baby».” În acest fel se automatizează procesul de a „da atenție” membrilor și a începe conversații cu ei, urmând ca modelul să preia conversația dacă membrii sunt interesați să o continue.

De la smalltalk, la politică și educație sexuală

Cu toate că așteptarea ar putea fi ca interacțiunile dintre membri și modele să aibă un caracter pur sexual, în realitate ele se încadrează într-un spectru mult mai larg: de la a performa în fața camerei fanteziile utilizatorului, la discuții despre viața de zi cu zi, dezbateri politice sau sfaturi despre sexualitate.

Discuțiile încep în freechat, unde membrii le pot scrie modelelor. Mulți membri fac remarci cu tentă sexuală, exprimându-și fanteziile. „Te as pupa între buci să îți dau cu limba în gaoaza”, „mas da drumul pe sanii eii” sunt exemple de astfel de mesaje. Pe de altă parte, au loc și discuții non-sexuale, în care membrii salută modelele, și le întreabă ce mai fac. Unele modele încurajează astfel de discuții. Într-una dintre sesiunile de videochat pe care le-am urmărit, modelul a încurajat membrii să facă schimb de glume în chat, iar el le citea live pe cameră. Alte modele, cum ar fi Lilla, descurajează discuțiile mărunte: „Îi văd că încep cu small-talk. […] Eu nu sunt aici să stau la taclale ca pe Facebook. Decât dacă plătești. Altminteri, îmi pare rău”.

Tot în freechat pot avea loc negocierile legate de ce se va întâmpla atunci când un utilizator și modelul trec în privat. De cele mai multe ori, e vorba de acțiuni cu o componentă sexuală. Există însă și cazuri când, în ciuda negocierilor inițiale legate de un performance sexual, membrii și modele ajung să aibă interacțiuni non-sexuale în privat. Conform lui Beatrice, intențiile se pot schimba pe parcurs: „am pățit de multe ori să vină oameni care aveau chef de sex […] și gen veneau și începeam să vorbim și uitau de ce au venit acolo”.

Temele de discuție sunt variate: membrii povestesc despre cum le-a fost ziua, despre relații, sau întreabă modelele despre viețile lor. Mădălina explică că unii membrii „vor pur și simplu să aibă un prieten”, să găsească pe cineva care să-i asculte. Când am întrebat-o despre cum ar arăta pentru ea o zi bună de muncă, Beatrice povestește cu entuziasm despre o astfel de interacțiune non-sexuală, în care a găsit interese comune cu un membru: „făceam caterincă și ne povesteam zilele fiecare și research-uiam [cercetam] chestii împreună, [aveam] neurodivergent vibes [asemănări neurodivergente] amândoi […] puneam muzică și el era «wow superb» și-mi dădea tips-uri.”

Tot Beatrice povestește despre cum unii membrii au inițiat discuții pe teme politice: „Când a fost faza cu asediul de la Capitol [din 6 ianuarie 2021, de către suporterii lui Donald Trump]. […] Veneau membrii de-ai mei și erau gen «ai văzut ce s-a întâmplat? Ai timp să intrăm un pic în privat și să discutăm despre asta?»”. Știind despre interesul lui Beatrice legat de teme politice și sociale, membrii erau curioși de opiniile ei asupra subiectului și voiau să-l dezbată cu ea.

Unii utilizatori caută sfaturi de la modele sau ajutor în explorarea dorințelor sexuale. Lillei i s-a întâmplat să preia rolul de educator sexual. Membrii îi pun întrebări în privat despre fanteziile lor și cum le-ar pune în practică: „fiind pe zona asta de fetish, sunt mulți bărbați care vin și îmi povestesc că le-ar plăcea să-și vadă nevasta făcând sex cu alți bărbați […] și dacă pot să le dau sfaturi în direcția asta”.

Alți membri caută sfaturi în relații sau găsesc în sesiunea de videochat oportunitatea de a-și exprima emoțiile, după cum ne-a povestit Lilla: „Începuse să plângă că s-a certat cu iubita lui, că l-a înșelat iubita, și eu i-am zis ceva de genul: «ești tânăr, găsești alta! De ce îmi spui mie chestia asta?», «Că ești singurul prieten pe care îl am». Și l-am lăsat să își verse amarul, zic, «Hai, te ascult, zi»…”

În astfel de cazuri, modelul preia, mai mult sau mai puțin voit, rolul de psiholog sau consilier relațional. Faptul că e vorba de o interacțiune plătită cu o persoană care trăiește la distanță, care nu îți cunoaște apropiații, poate determina o mai mare deschidere din partea membrilor în ceea ce privește unele trăiri sau gânduri apăsătoare. Din aceleași motive, sesiunea de videochat poate deveni și un spațiu în care membrii să-și exploreze părți ale exprimării de gen stigmatizate social, pe care în mod normal le-ar ține ascunse. Conform Lillei, „unora le place să se travestească și vor să îmi arate și eventual să le dau sfaturi”.

Relații de lungă durată

Atât Beatrice, cât și Lilla, explică importanța creșterii unui grup de membri fideli care revin pe parcursul anilor. Modelele sunt familiare cu preferințele lor în materie de consum de videochat, reușind să obțină un venit relativ stabil în urma interacțiunii cu ei. Lilla povestește cum are membri pe care-i cunoaște de când a început să facă videochat, acum 10 ani. Beatrice explică practica (în teorie nepermisă de studiouri) prin care modelele ajung să-și mențină membrii când pleacă de la un studio la altul sau de la o platformă la alta: „Când am plecat de la ultimele studiouri mi-am luat câțiva membri cu mine, pentru că era munca mea. […] Sunt relații la care am lucrat foarte mult. Sunt oameni la care I care about [țin] realmente, gen as friends [ca prieteni] sau gen persoane cu care există.. [o legătură]”.

De-a lungul anilor, relațiile pe care modelele le construiesc cu membrii fideli pot evolua. Deși Lilla nu acordă foarte multă atenție gratis, face excepție pentru câțiva dintre ei: „Îi știu de mult și mi se par simpatici, atunci le mai dau și atenție gratis”. Raportarea membrilor față de modelele preferate poate să fie și una mai apropiată de prietenie, de o relație cu un real fundament emoțional.

Cu toate că nu dispare cadrul tranzacțional, se pot construi relații bazate pe grijă reciprocă. Beatrice povestește despre unul dintre membrii săi, un bărbat din Marea Britanie, care se ocupă cu coordonarea mișcării trenurilor (train signaller). Deși uneori cei doi au interacțiuni de natură sexuală, cele mai multe s-ar încadra într-o relație strânsă de prietenie:

„E închis într-o cutiuță din aia și schimbă macazul și semnalează și mă sună când este la muncă și-mi arată acolo. […] Și-mi arată trenurile cum trec și oile de pe pășunea din față și gen e super cute [foarte drăguț]. […] Și mă suna când pleca pe drumeții pe munte să-mi arate pe unde a ajuns. M-a dus [virtual] la nu-știu-ce catedrală, dintr-un orășel din Țara Galilor. […] we’re besties [suntem cei mai buni prieteni], gen efectiv așa ne zicem: «Ce faci, bestie?», «Hey, bestie!»”.

El și-a arătat grija față de Beatrice și în momentul în care aceasta a suferit un accident medical:

„Mi-am rupt mandibula. Și în acele trei săptămâni cât am stat acasă, bestie ăsta de care îți spuneam, membrul meu, efectiv mă suna. Eu nu puteam să vorbesc că aveam maxilarul blocat, efectiv, că trebuia să se repare osul. Și mă suna să vadă cum sunt, îi arătam pisicile, ce plante mi-am mai cumpărat. Mă suna când plecam de la controlul de la doctor să vadă dacă sunt ok, gen îmi scria mesaje… adică relație super deep [foarte profundă] și foarte nurturing [bazată pe grijă] și foarte cute [drăguță].”

Beatrice își explică disponibilitatea unor membri pentru astfel de relaționări prin faptul că acestea suplinesc o lipsă din viața offline: „sunt mulți care intră pentru că sunt foarte lonely [singuri], vor o apropiere și o interacțiune umană”.

 


Îți place ce citești? Susține activitatea ISCOADA în continuare!
Floare cu floare se face primăvară!

DONEAZĂ

 

Instanțele de grijă a membrilor față de modele apar în mai multe ipostaze. Există membri care „intră în fiecare zi să vadă [un anumit model], să o întrebe cum e, dacă e bine, să o întrebe ce face copilul”, explică Mădălina. Membrii familiari cu condițiile de muncă grele de la studiouri, care pot însemna și ture de 10 ore cu o singură pauză, intră uneori în privat cu modelele doar pentru a le oferi un moment de respiro. „Mai sunt și din ăștia, am dormit și-am mâncat foarte mult când eram în privat. Mă lăsau să merg la baie când eram la studiouri, că știau că nu mai am pauze. Și erau gen «Haide că intru și stau cu tine, du-te și fă-ți treaba, sunt aici dacă vrei să mai vorbim sau whatever»”, explică Beatrice. Un alt exemplu pe care aceasta îl relatează e când membrii, știind de reputația proastă ca angajator al unui studio din România, le previn pe modelele noi să nu lucreze acolo.

Cyberbullying și hate online

Cu toate acestea, interacțiunile negative cu membrii sunt departe de a fi absente, mai ales în contextul stigmei asociate meseriei. Modele pot suferi diferite forme de abuz verbal și psihologic. În context românesc, găsim mărturii precum cea a lui anacam, care făcea videochat la sfârșitul anilor ‘90: „Oamenii tot încercau să mă pună la punct. Am fost urmărită și hărțuită mult timp”. Mărturia Emei Karter, din 2023, pare să indice că situația nu s-a schimbat foarte mult de atunci. Ea povestește despre reacțiile pe care le primește când oamenii aud de meseria ei: „Majoritatea mă întreabă «Unde îți este demnitatea? Ți-ai cumpărat casă, dar demnitatea? Ai mers în vacanță, dar demnitatea?»”. Munca de videochat e asociată cu o lipsă de moralitate din cauza caracterului sexual, iar modelele sunt judecate de cei din jur.

În acest context, multe modele vor să-și țină activitatea ascunsă. Există și cazuri (de exemplu, în Dâmbovița sau în Iași) în care expunerea meseriei devine subiect de șantaj. Mădălina explică cum aceasta e cea mai mare frică a modelelor atunci când vor să se angajeze la un studio: „Avem undeva la 5-6 interviuri în fiecare zi […] din astea 6 să zic, 5 menționează asta: «Dar sigur nu o să mă găsească nu-știu-cine?»”. 

Studioul nu le poate garanta că nu vor fi găsite. Singura măsură care se poate lua este blocarea accesului adreselor IP din România. Cu toate astea, mulți români găsesc mijloace (prin folosirea VPN-ului) de a găsi modele din România. Și Beatrice vorbește despre posibilitatea ca performance-ul modelului să fie înregistrat și repostat: „Sunt foarte multe site-uri de hate și gen intră și te filmează în privat și-ți pun video-urile pe site-uri din astea”.

Pe lângă riscul de expunere, apar constant instanțele de cyberbullying. Lilla descrie comportamentele de acest tip ale membrilor, în special în freechat: „[S-a întâmplat] să fie agasant sau să devină mârlan. Spun injurii, tot felul de insulte, remarci… Eu îi ignor, am un talent la ignorat. […] Dar unii chiar nu… efectiv nu știu să se oprească”.

Câteodată, experiențele negative au loc odată ce începe o sesiune privată, atunci când membrii încearcă să împingă limitele impuse de modele. Beatrice explică momentul în care cineva a insistat ca ea să se masturbeze anal, deși a refuzat repetat: „«N-am negociat chestia asta, du-te, fă-ți charge back, nu mă interesează, pa!» și nu stau la discuții pe chestii de genul ăsta”. Pentru ea, acest lucru reprezintă o limită fermă, caz în care nu există loc de negociere.

Modul de funcționare al platformelor nu ajută neapărat modelele să se protejeze de aceste comportamente. LiveJasmin, de exemplu, nu-ți permite să-i blochezi definitiv pe cei care te deranjează, după cum ne-a spus Lilla: „Trebuie să suporți un nătărău din ăsta la nesfârșit. Poți să-i dai mute 24 de ore, dar după 24 de ore se întoarce. Și sunt unii acolo zi de zi. Semnează condica în fiecare zi”. Există, așadar, un dezechilibru între restricțiile aplicate modelelor pentru show-uri și regulile aplicate membrilor, pentru care singura sancțiune posibilă este o suspendare de 24 de ore. Lilla punctează cu nemulțumire acest aspect: „Ne putem trezi și cu contul suspendat, să ți se interzică accesul pe site. Pe când pe el, ca membru, îl cam doare undeva”.

În concluzie, sperăm ca aceste interacțiuni complexe model-membru și tensiunile asociate lor, precum și teme precum condițiile de muncă în studiouri sau stigmatul social asociat meseriei să fie subiectul unor studii mai ample despre videochat în România în viitor. Ca să înțelegem dinamica interacțiunilor dintre modele și membri, e esențial ca mai întâi să ne uităm la modul de funcționare al platformelor și al industriei de videochat. Regulile asociate acestora, asistența pe care o acordă trainerii sau chiar intervenția unor boți influențează și dau forma interacțiunilor dintre membri și modele. Acestea depășesc categoria strictă a unor relații cu caracter sexual. 

Modelele îndeplinesc multiple roluri în fața membrilor: educatori sexuali, persoane cărora membrii li se pot confesa despre fantezii sau problemele zilnice, parteneri de discuție sau chiar prieteni. Pe de altă parte, nu lipsesc nici interacțiunile negative – cyberbullying – care reflectă statutul stigmatizat al meseriei și pericolele la care se expun modelele atunci când o practică. În fine, credem că astfel de studii ar nuanța percepțiile simpliste despre munca în industrie și ar contribui la găsirea de soluții pentru a sprijini modelele în potențiale situații de pericol.

♦ ♦ ♦

Luca Istodor e activistx queer și studiază la masterul de antropologie, în cadrul SNSPA. Co-organizează festivalul de cultură LGBTQ art200, lucrează la Asociația Accept și a coordonat antologia de povești de dragoste Un spațiu doar al nostru. E queer, poli, kinky, undeva pe spectrul non-binar & deseori obositx.

Andrei-Victor Șerbănescu e fost programator turned masterand la antropologie la SNSPA. A publicat în Iscoada, Echinox, Almanahul Trepanatsii, Dilema Veche. 

Editat de Laura-Maria Ilie și Florin Tudose
Ilustrații de Ramona Iacob 

 

DONEAZĂ
Ce are ea și nu am eu?
Sex work și vicii de perspectivă

Clienții sunt peste tot. Stigma este peste tot.

Despre inteligențe artificiale și realități virtuale

Ce relație există între post-umanism și rețelele neurale de tip AI?

Playbour: noul tribalism și migranții spațiilor virtuale

Cât muncim și cât ne jucăm în universul virtual?

Halal digital – tabuuri alimentare în jocurile video

Sunt jocurile video universuri independente de realitate?