În contextul în care prezența online influențează și devine tot mai mult parte din identitatea personală, adolescenții devin țintele unei noi direcții din publicitate. Prin teenvertising, industria își adaptează strategiile de vânzare la comportamentele și interesele tinerilor. Potrivit unui studiu recent al Organizației Mondiale a Sănătății, România se numără printre țările cu cele mai îngrijorătoare rate de dependență digitală în rândul adolescenților. Mediul online devine o zonă de testare a noilor forme de persuasiune vizuală și emoțională, într-o industrie care operează cu emoții, aspirații și vulnerabilități, iar adolescenții reprezintă cea mai vulnerabilă categorie de vârstă.

 În cadrul dialogului „Etica în publicitate – putere și influență în teenvertising”, organizat în parteneriat cu festivalul Bucharest Graphic Days, specialiști din publicitate, comunicare și studii culturale vizuale au explorat aceste întrebări într-o conversație moderată de Monica Jitariuc, consultantă în comunicare cu peste 24 de ani de experiență, cu un interes constant pentru impactul tehnologiei asupra societății. Alături de ea au fost, George Bonea, publicitar, autor și doctorand preocupat de relația dintre oraș și reclame, Maria Zvînca, specialistă în comunicare și creatoare de conținut online, Dan Stănescu, fondator și director de creație al studio-ului Glitch Shop, axat pe proiecte culturale și sociale, și Victor Dobre, reprezentant al industriei de publicitate și membru în Consiliul Român pentru Publicitate și IAA România. Împreună, aceștia au analizat felul în care puterea și influența industriei de advertising se manifestă în raport cu tinerii din mediul digital.

Spre deosebire de aceste industrii tradiționale, ecosistemul publicității din mediul online funcționează aproape complet în afara reglementărilor. Platformele de social media și influencerii operează într-un vid legislativ care lasă mesajele persuasive să circule liber spre un public insuficient protejat. Dacă dezbaterile publice se concentrează adesea pe efectele utilizării excesive a platformelor, o problemă mai puțin discutată este felul în care adolescenții sunt transformați în instrumente ale pieței, devenind simultan consumatori și promotori ai produselor care le modelează percepțiile. Fenomenul ridică întrebări legate de etică, putere și responsabilitate: cât de conștientă este industria de impactul propriu asupra tinerilor și cum poate fi educat publicul pentru a recunoaște mecanismele de manipulare din media?

„Marea majoritate, și mai ales tinerii, nu au toate skill-urile și toate instrumentele ca să-și dea seama dacă ceva este sponsorizat sau nu. Sunt foarte multe tipuri de colaborări și nu există niște reguli clare despre cum trebuie marcate toate aceste colaborări – dacă este barter, gifted, PR trip. […] Pentru că lumea nu știe cum să le marcheze și multă lume nu vrea să le marcheze, pentru că ai impresia că îți reduce reach-ul. Sunt tot felul de motive pe care le invocă influencerii pentru care nu vor să marcheze publicitatea și pentru că oamenii sunt mai reticenți când văd cuvântul «ad».” (Maria Zvîncă, creatoare de conținut online)

În timp ce discuția a vizat în primul rând relația dintre publicitate și adolescenți, invitații au subliniat că vulnerabilitatea la mesajele comerciale nu este deloc specifică doar tinerilor. George Bonea remarcă faptul că dificultatea de a recunoaște publicitatea afectează și alte categorii de vârstă, inclusiv publicul 60+, expus unor forme de persuasiune problematice, precum cele din industria suplimentelor naturale. Tocmai de aceea, participanții au căzut de acord că soluțiile reale nu țin de creativitatea cu care actorii din industrie încearcă să ocolească regulile, ci de limitarea acestor practici cu totul prin consolidarea unui cadru de reglementare clar, aplicabil și adaptat realităților actuale.

Faptul că discuția a pendulat între mediile tradiționale și cele digitale nu este întâmplător: așa cum amintește Victor Dobre, tehnologia a evoluat întotdeauna mai rapid decât autoritățile, lăsând în urmă zone întregi de publicitate online într-un aparent vid normativ. Ne aflăm, astfel, într-un moment de cotitură culturală, în care noile forme de comunicare redefinesc responsabilitatea, influența și etica. Iar rețelele sociale, încă insuficient reglementate și doar parțial înțelese, devin un teren de continuă negociere.

 Vă invităm să urmăriți discuția integrală: