Există forme subtile de comunicare și exprimare, dincolo de cele convenționale cu care suntem obișnuiți. Limbajul Luminii este una dintre ele: sinestezie de artă, spiritualitate și terapie, această formă de limbaj poate fi exprimată atât prin cuvinte, silabe fără sens lingvistic, gesturi, cântec, cât și prin desene și imagini. Ce înseamnă atunci când cineva vorbește o limbă necunoscută și ce scop are, cu ce ne poate ajuta și cât de aproape este de noi, oamenii de rând? Articolul de față pune reflectorul pe câteva persoane care transmit și se exprimă prin Limbajul Luminii, cu scopul de a aduce mai multă claritate asupra acestei forme de exprimare și a beneficiilor sale.

Am ales să mă uit la Limbajul Luminii atât din bucuria proprie de a-l simți, descoperi și experimenta, cât și din pasiunea de a studia oamenii și unicitatea lor, mai ales atunci când e vorba de exprimarea creativă neconvențională. Limbajul Luminii poate fi categorizat atât ca un mod de exprimare artistică, ca o tehnică de acordare la frecvențe „rafinate”, similare cu cele ale stării de transă – de pace sufletească, de fericire, de extaz, cât și ca o formă de autoterapie. Prin Limbajul Luminii descoperim cum se pun în valoare caracteristici ale exprimării umane ce nu țin de structură și logică, ci țin de simțire și emoție. Acest tip de exprimare are scopul de a transmite un mesaj prin intermediul unei stări afective, o explorare ce ar putea părea criptică sau ireală pentru mulți dintre noi. 

Ce este acest Limbaj al Luminii? Cum se produce comunicarea în acest limbaj și care este rolul sau beneficiul său pentru cei care îl vorbesc și îl ascultă? 

Am încercat să răspund acestor întrebări cu ajutorul a patru persoane care folosesc Light Language atât pentru sine, cât și pentru a-l oferi celorlalți sub formă de sesiuni, postări online, ca parte din meditații ghidate sau alte evenimente de grup. De asemenea, am pus întrebări pe grupuri de social media dedicate despre beneficiile resimțite după o astfel de „transmisiune”, precum putem vedea mai jos. 

O afirmație a psihologului american Michael Tomasello, în cartea Origins of Human Communication, poate fi baza de la care pornește și înțelegerea acestei forme de exprimare intitulată Limbajul Luminii: 

„Dacă dorim să înțelegem comunicarea umană, așadar, nu putem începe de la limbă. Mai degrabă, avem nevoie să pornim de la moduri de comunicare neconvenționale, necodate și alte forme de acordaj mental ca fiind baza comunicării. Niște candidați excelenți pentru acest rol sunt gesturile naturale ale omului, precum arătatul cu degetul și pantomima.” 

Așadar, putem începe prin a spune că Limbajul Luminii este un mod de comunicare umană care apelează la dinamica fizică și emoțională între un emițător și un receptor, nu la cea intelectuală și cognitivă. Sunetele, tonalitatea și ritmul vocii, silabisirea, melodicitatea, mișcările mâinilor și ale corpului sau semnele grafice desenate sunt modurile prin care se produce comunicarea în Limbajul Luminii. Poate fi definit ca fiind un limbaj nemediat de rațiune, similar în anumite privințe cu glosolalia religioasă (vorbitul în limbi).  

Frecvențele creierului din care putem accesa starea de meditație și transă creativă se numesc frecvențe Theta, așa cum cercetătorul în domeniul creativității Ned Hermann le explică foarte simplu. Frecvențele Beta sunt cele din care acționăm – facem o prezentare sau discutăm cu cineva, frecvențele Alpha sunt cele din care suntem relaxați, luăm o pauză, frecvențele Theta sunt cele de contemplare profundă și visare cu ochii deschiși, acea stare intermediară dintre somn și trezie, iar frecvențele Delta sunt cele din timpul somnului. Frecvențele Theta sunt cele mai ofertante pentru starea de emisie ale Limbajului Luminii, starea fiind una creativă – de ascultare, de relaxare profundă, de intuiție.

„Când exprimăm Limbajul Luminii eu aș spune că aduce o anumită vibrație. Nu aș putea spune că cuvintele pot fi traduse așa cum traducem din alte limbi, aș spune că ele în sine reprezintă un limbaj și că mesajul respectiv vine la nivel vibrațional. Sunt mulți channeleri care se conectează cu diferite frecvențe – de exemplu tărâmul dragonilor sau ființele de lumină din pleiade – și pentru fiecare vine un limbaj de lumină diferit. Nu aș merge până într-acolo încât să spun că vine din nu-știu-care plan existențial, dar clar sunt niște frecvențe diferite.

Light Language se formează în starea Theta, atunci când creierul nostru emite undele cerebrale Theta. Aceasta este starea specifică pentru transă și hipnoză și e una dintre stările alterate ale creierului. Poate ar fi important să punctăm asta, pentru că înțelegem cum se schimbă undele cerebrale atunci când emitem Light Language.” (Octavia, 35 de ani, psihoterapeută & channeler)

Pornind de la aceeași stare de reducere a frecvențelor neuronale, Limbajul Luminii poate fi exprimat în diferite forme sau poate suna sau arăta diferit în funcție de persoana care îl emite. În esență, aceste forme sunt acte performative care pot fi asociate unei reprezentații artistice: sunet, cântec, mișcare fizică, intonație, dicție, simboluri sau desene.

Printre cei care se exprimă prin Light Language sunt și persoane care adaugă muzică pe fundalul transmisiunilor verbale sau cântate, ori folosesc instrumente muzicale live pentru a-și însoți discursul. Modurile acestea de reprezentare sunt alegeri personale, în funcție de inspirație și starea de moment, iar rezultatele finale, deși foarte asemănătoare, poartă amprenta unică a emițătorului. 

Acest limbaj nu se poate traduce așa cum traducem dintr-o limbă în alta. Mai degrabă, fiecare persoană care ascultă sau privește traduce prin propria experiență și propria simțire ceea ce primește. Sunt persoane care organizează evenimente cu transmisiuni de Light Language dedicate anumitor subiecte, de exemplu vindecarea pântecului femeii, sau conexiunea cu diferite animale, iar atunci participanții știu că acel discurs are legătură cu subiectul propus, dar la fel, nu traduc expresii sau cuvinte, ci stări generale și senzații în corp. 

„Cred că în primul rând se poate simți, iar traducerea se întâmplă pentru fiecare în parte. Este ca și cum mintea, după ce a trecut printr-o experiență, îi dă un sens sau o traduce într-un fel anume. Știu că sunt și oameni care, în momentul în care se emite Light Language, aud cuvinte sau primesc mesaje inclusiv verbale, dar cred că de cele mai multe ori senzația fizică primează. Uneori apar și imagini atunci când emit. Unele le simt personale, iar altele sunt pentru colectiv sau pentru grup.” (Liana, 43 de ani, coach spiritual)

Ceea ce este evident, atât din răspunsurile persoanelor care transmit Limbajul Luminii, cât și din feedback-ul observat online al celor care primesc și răspund la acest limbaj în diferitele sale forme este că, la nivel afectiv, se produce o recunoaștere a unor stări benefice sau, oricum, în mod evident impactante – în funcție de caz. Astfel, persoane diferite pot reacționa diferit, pot rezona sau nu cu o transmisiune, o pot simți benefică, neutră sau pot simți să o respingă, datorită fondului afectiv din care se emite.

Am fost martoră la dezbateri în rândul celor care lucrează asumat cu această formă de limbaj cu privire la „puritatea spațiul interior și a intenției” din care se emite acest limbaj. Asta înseamnă că, dincolo de limbaj în sine, care este categorisit ca fiind impersonal, contează dacă persoana care îl emite are o intenție anume sau o stare emoțională potrivită.

Una dintre respondentele mele, practiciană a Limbajului Luminii, relatează despre instanțele diferite în care acesta venea spontan către ea, invitând-o să intre în rolul a diferite personaje, dincolo de orice control mental al ei:

„Zilnic aveam sesiuni de vorbit, nu înțelegeam o iotă, nimic, doar că aveam emoții. Fie plângeam, fie aveam câteodată un limbaj mult mai dur, mai agresiv și mă simțeam împuternicită, războinică. La un moment dat, am niște înregistrări cu mine în care aveam două sau trei personaje foarte copilăroase pe care le exprimam, ca un copil care se joacă. Era ca un dialog în doi sau în trei, cu tonalități un pic diferite și chiar și cu sunete puțin diferite, iar eu mă simțeam când într-un rol, când într-altul. Nimic mental, nu puteam să accesez nimic mental, doar emoțional, simțeam emoțiile.” (Loredana, 41 de ani, psihoterapeută)

Antropoloaga specialistă în lingvistică, Judith T. Irvine, în articolul ei despre heteroglossia (co-existența unor varietăți lingvistice de stil sau de perspectivă) și expresia lingvistică a emoțiilor, diferențiază termenul de „limbă” de cel de „registru afectiv”, argumentând faptul că registrul afectiv individual conține o varietate de forme ale unui limbaj, distincte de setul de reguli din care este constituită limba în sine. Astfel, un registru afectiv poate fi definit din punct de vedere cultural, social, interpersonal și, deși nu este separat de limbajul în sine, are nevoie de o structură definitorie pe care toți oamenii (sau, mai bine zis, toate ființele) să o recunoască. 

Limbajul Luminii pare astfel că apelează la registrul afectiv al tuturor ființelor de pe această planetă (respondentele mele menționează comunicarea cu animalele ca parte din Light Language), dar al omului cu precădere, folosind un cadru care sună ca un limbaj, dar care nu are o traducere și o structură identificabilă de către minte. Acesta scurtcircuitează căutările instinctive ale creierului uman de a traduce limbajul, dar îi oferă în același timp o bază familiară pentru a putea exprima sau citi emoții. Iar aceste emoții și trăiri pot fi parte dintr-o gamă largă, în funcție de zona afectivă din care sunt transmise. 

 „Când folosim cuvinte încercăm să transmitem ceva ce ni se întâmplă, ceva ce simțim în corp sau am înțeles mental, încercăm să emanăm în afară folosind ceva cu care suntem familiari. În Light Language e ca și cum aș permite acelui lucru care mă locuiește sau mă vizitează să își găsească propriul limbaj, ca să fie cât mai aproape de a transmite ceea ce e de transmis. În loc să mai existe filtrul limbii obișnuite care să încerce să traducă, pur și simplu, este transmiterea unei frecvențe, unei vibrații mai nefiltrate.” (Liana, 43 de ani, coach spiritual)

Toate respondentele mele au spus în repetate rânduri pe parcursul discuțiilor noastre că, înainte de toate, rolul și beneficiul principal al acestui limbaj este cel de autovindecare, de calibrare personală. Doar una dintre persoane este channeler pentru un grup internațional, adică organizează excursii la locuri sacre și ceremonii cu meditații ghidate, sunet și Limbajul Luminii cu grupuri mari de oameni. Pentru ea, beneficiul principal vine într-adevăr din a oferi celorlalți aceste experiențe transcendentale, experiențe de conexiune cu emoțiile, de relaxare profundă și de accesare a intuiției. Chiar și pentru ea, exprimarea prin acest limbaj a venit inițial prin conștientizarea beneficiilor personale, după care s-a transformat într-o ramură a profesiei sale. 

Pentru toate persoanele pe care le-am intervievat, Limbajul Luminii este în primul rând o manieră de exprimare liberă și de deschidere față de ceva ce înainte le era inaccesibil. Toate respondentele mi-au vorbit despre deschiderea vocii cu ajutorul acestui limbaj, și o parte din ele au punctat în special partea de cântec, care înainte nu le era accesibilă. 

Legat de beneficiile principale pentru starea de sănătate, un răspuns la unison a fost cel legat de relaxarea sistemului nervos, calmarea anxietății și o stare de echilibru, care se pot atinge prin accesarea și exprimarea Limbajului Luminii. De asemenea, simpla conștientizare a faptului că există instrumente de autoreglaj emoțional și fizic precum Limbajul Luminii, care pot fi folosite pe cont propriu, intuitiv, fără indicațiile unui terapeut sau ale altcuiva din afară, transmite un anumit grad de împuternicire și independență, idee care a apărut în toate interviurile.

„Cu toții cred că suntem bolnavi la un anumit nivel. Atunci, e important să ne întoarcem atenția și către astfel de metode alternative. Îmi place să deschid un spațiu sacru, pentru că această vindecare de sine, cel puțin pentru mine personal, a devenit o parte din stilul de viață. Degeaba te duci la un terapeut sau la cineva care îți „ține” spațiul dacă tu nu o faci pentru tine. 

Ca să ne împuternicim cu adevărat și să înțelegem despre inteligența corpului și capacitatea sa de autovindecare prin toate instrumentele acestea, inclusiv sunetul, cumva trebuie să le încorporăm în viața de zi cu zi. Lucrez acum la o structură în care să am un timp în zi care să zic că e spațiul meu, în care mă conectez cu mine și mă vindec. Creând acel spațiu cu intenție pot să aduc și mișcare și sunet și să fie ceva intim și puternic, dar mă pot duce și la o plimbare cu câinele și să vorbesc (Limbajul Luminii) în pădure sau cu păsările sau cu o persoană, dacă dorește.” (Roxana, 33 de ani, coach spiritual)

Această cercetare deschide poarta către studiul unei nevoi fundamentale a ființei umane, atât din prezent, cât și dintotdeauna – aceea de a comunica afectiv și intuitiv, dincolo de interpretările minții raționale. Explozia de terapii alternative și deschiderea către metode orientale pentru civilizațiile vestice punctează precis această nevoie de încetinire, de relaxare a sistemului nervos și de apel la blândețe, afectivitate, intuiție. Limbajul Luminii pare să fie o metodă de succes pentru a ieși din strânsoarea stresului cotidian și a muncii intelectuale continue, o cale de deschidere către o altfel de simțire și, poate, un nou mod de comunicare.

„Cred că avem receptori în tot corpul și cred că atunci când cineva vrea să se deschidă pentru chestia asta ar trebui să se deschidă cu totul și să lase mintea deoparte, să fie cu atenția în corp. Trăim într-o lume foarte rațională și foarte masculină și cred că per total ne întoarcem la partea asta feminină de a simți și de a fi prezenți dincolo de minte, de a fi mai intuitivi.” (Roxana, 33 de ani, coach spiritual)

Interviurile pentru această cercetare au indicat că există o fascinație pentru această capacitate înnăscută, așa cum o văd respondentele mele, latentă în noi, pe care o putem reactiva. Este capacitatea de a accesa un limbaj universal, intuitiv, dincolo de orice limbă separată prin cuvinte sau simboluri de pe glob, un limbaj care poate fi simțit. Cum putem comunica mai departe prin acest limbaj sau cum îl putem folosi pentru a ne deschide noi perspective –asta rămâne de văzut.