După aproape treizeci de ani de la momentul 1989 a fost găsită o arhivă impresionantă de fotografii în clădirile administrative ale fostei fabrici de mobilă a Întreprinderii de Prelucrare a Lemnului din Iași.
Odată cu căderea regimului comunist în 1989, multe întreprinderi de stat din România s-au desființat, iar altele au fost privatizate, continuându-și activitatea pentru perioade mai scurte sau mai lungi de timp. În acel vârtej provocat de schimbarea politică, multe arhive, inclusiv cele fotografice, au fost distruse, vândute pe piața neagră sau abandonate, fiind considerate lipsite de importanță. O constantă esențială a acestui proces a fost dorința oamenilor de a uita trecutul, de a șterge amintirile perioadei comuniste, de a-și nega, în fond, vechea identitate.
Arhiva de fotografie de la fosta fabrică de mobilă a Întreprinderii de Prelucrare a Lemnului din Iași a avut și ea același parcurs. Recenta ei redescoperire provoacă, în context, câteva întrebări: ce se întâmplă cu o arhivă orfană? Ce măsuri se pot lua pentru a o proteja? Ce fel de materiale pot fi făcute publice și ce rămâne „clasificat”? Care este rolul fotografiei în formarea unei arhive și cât de relevantă este această arhivă astăzi?
Figura 2. Panou de prezentare a produselor pentru export
Fabrica are o istorie lungă în locul în care se găsește și astăzi, prima fabrică de mobilă din orașul Iași începându-și activitatea încă din anul 1928. Ministerul Industriei Lemnului a preluat vechea fabrică în 1960 și a transformat-o în Întreprinderea de Prelucrare a Lemnului Iași. (Fig. 1) Această transformare i-a adus diverse îmbunătățiri, anume dezvoltarea infrastructurii și a producției prin tehnologii moderne. În 1980 acest progres a făcut ca I.P.L. să fie recunoscută pentru calitatea produselor sale, vândute în toată țara. Standardul era atât de înalt încât un procent de 80% din producția totală de mobilă fabricată la Iași era destinată exportului. (Fig. 2)
Timp de treizeci de ani, ea a fost cea mai productivă și de succes fabrică de mobilă din țară, dar prăbușirea vechiului regim a coincis cu începutul unui declin lent. La fel ca alte întreprinderi de stat, I.P.L. fost privatizată în 1991, când a fost înființată noua societate S.C. Moldomobila S.A. Iaşi. Chiar dacă produsele fabricate au păstrat indicatorii de calitate din trecut, cererile pe plan național și internațional au scăzut. Consecința acestui fapt a însemnat o producție din ce în ce mai redusă, iar apariția unor noi producători a complicat și mai mult existența fostei fabrici de mobilă a I.P.L. În 2015, Moldomobila se afla în pragul falimentului.
Un an mai târziu, câteva dintre spațiile din clădirea administrativă au fost închiriate Comunității Hubrica, un grup de artiști, designeri și arhitecți care s-au mutat în acel spațiu, unde și-au creat ateliere de lucru. Aceștia au găsit diverse obiecte: mobilier, unelte, registre, schițe, postere, inclusiv fotografii. Cândva la începutul anilor ‘90, statul a recuperat doar o parte din arhiva întreprinderii, mai degrabă documente financiare și administrative. Fotografiile au fost lăsate în urmă, deoarece nu erau considerate relevante.
În colaborare cu Hubrica, am propus un proiect independent de arhivare și cercetare – organizarea, digitalizarea și valorificarea materialelor fotografice. Având ca scop comun să aducem la lumină povestea fostei fabrici, acesta a fost primul pas în procesul de protejare a arhivei fotografice orfane.
Fotografiile au fost sortate după tipul de hârtie și dimensiune, semne particulare, notații și conținut, cu scopul de a stabili ordinea de pe rolele de negative de pe care au fost printate și pentru a le aranja în funcție de perioada în care au fost făcute. Astfel, ele au fost structurate în 58 de serii alb-negru și 23 de serii color. În baza materialelor găsite, știm că fotografiile au fost făcute de fotograful fabricii între anii ‘70 și 2000. (Fig. 3)
Numărul total de fotografii este de 2.130, din care 1.031 sunt copii. 932 sunt alb-negru și 1.198 sunt color. Arhiva fotografică include și 4 albume de fotografie, 6 colaje foto, 7 role de film de proiecție, 520 de diapozitive, 20 de negative și 6 broșuri și cataloage. Numărul total de imagini fotografice din toate aceste materiale este de 3.235. Au fost scanate 2.890 de imagini, inclusiv partea verso a fotografiilor, acolo unde apar informații scrise. Conținutul imaginilor prezintă fabrica, linia de asamblare, muncitorii și utilajele de producție, piesele de mobilier, evenimentele, măsurile de protecția muncii, accidentele și reconstituirea acestora. (Fig. 4, 5, 6)
Rolul principal al fotografiei din această arhivă era să documenteze activitatea fabricii și procesul de producție, dar și să prezinte produsele de mobilier în scopuri comerciale. Fotografiile alb-negru ilustrează departamentele întreprinderii și diferitele etape de producție a pieselor de mobilier. (Fig. 7, 8) Unele fotografii erau făcute cu scopul de a prezenta progresul fabricii conform Planului cincinal. Acestea au apărut tipărite în broșurile emise de Secția de Propagandă a Comitetului Județean Iași al Partidului Comunist Român. Alte aspecte documentate fotografic au fost diverse evenimente și adunări precum ședințe, evaluări ale angajaților și defilări organizate pentru sărbători naționale. (Fig. 9, 10, 11)
Figura 12. Diapozitiv care explică proceduri corecte de muncă
O funcție esențială a fotografiei din această arhivă era aceea de a înregistra accidentele și de a prezenta procedurile corecte și incorecte de muncă. Colajele care fac reconstituirea accidentelor prezintă și informații scrise, inclusiv detalii personale ale victimelor. Era obligatoriu ca accidentele să fie documentate vizual și să existe mărturii ale încălcării procedurilor de muncă, astfel că fotografiile respective nu au fost făcute cu scopul de a fi publicate. Aspectul clasificării unora dintre materiale constituie o dilemă de ordin etic care ține de demnitatea celor care și-au pierdut viața în accidente de muncă și de confidențialitatea datelor personale. În afară de fotografiile pe hârtie, diapozitivele explicau prin text și imagini instrucțiunile de prim-ajutor, protecția muncii sau modul în care se folosesc utilajele. (Fig. 12)
Figura 13, Model de scaun tapițat
Figura 14. Masă pliantă
Fotografiile color prezintă exclusiv piesele de mobilier produse de fabrică – scaune, mese, biblioteci și seturi de mobilă pentru sufragerie, bucătărie, dormitor și hol. (Fig. 13, 14, 15) Aceste imagini erau făcute nu doar pentru a avea un inventar vizual al pieselor de mobilier, ci și în scopuri comerciale, ele fiind utilizate în cataloagele de prezentare. În fotografiile din acest set au fost identificate 279 de modele diferite de piese de mobilier.
În 2018, Moldomobila se afla în insolvență, iar fabrica și atelierele aveau o situație incertă, ceea ce periclita și siguranța arhivei fotografice. Comunitatea Hubrica a decis să o doneze Arhivelor Statului din Iași, cu scopul de a-i asigura un context legal stabil și de a deveni mai accesibilă publicului, donația fiind și cea mai bună măsură pentru a o proteja. La începutul anului 2020, fabrica Moldomobila a fost scoasă la vânzare, încheind astfel lunga istorie a fabricilor de mobilă care au activat în acel loc.
Luând în considerare faptul că timp de treizeci de ani arhiva fotografică a stat în stare latentă în locul în care a fost creată, povestea și tranziția acesteia este impresionantă. În mod paradoxal, ea a fost abandonată și protejată în același timp, asigurându-i-se astfel un destin fericit, spre deosebire de alte arhive.
Statutul arhivei, dar și cel al fotografiei s-a schimbat între timp; în prezent, ele sunt recunoscute ca documente istorice veritabile. Conținutul fotografiilor și contextul istoric fac ca valoarea lor să fie inestimabilă, deoarece reprezintă o moștenire culturală care dezvăluie un fragment recuperat de istorie locală.
Figura 16. Model de scaun de lemn
Astăzi, arhiva de fotografie este relevantă pentru specialiști și publicul general și poate fi folosită în diverse domenii de studiu, de la istorie, sociologie și antropologie, la design de mobilă și fotografie documentară. Din moment ce fotografiile sunt relativ recente, foștii muncitori își pot încă aminti viața din acea perioadă. De asemenea, piesele de mobilier au fost și încă sunt prezente în multe case din România, făcând parte atât din istorii personale, cât și din memoria colectivă. (Fig. 16, 17, 18) Prin restituirea arhivei fotografice, povestea Întreprinderii de Prelucrare a Lemnului Iași nu s-a pierdut în timp, ci este adusă în prezent și păstrată pentru viitor.
♦ ♦ ♦
Călina Bârzu este cercetătoare și arhivistă la Muzeul Național de Artă Contemporană a României, unde se ocupă din 2017 de arhiva de fotografie. Deține un masterat în studii de film și fotografie la Universitatea din Leiden, Olanda. A colaborat ca cercetător cu Muzeul de Fotografie din Olanda în cadrul proiectului Daguerreobase și a lucrat ca arhivist și cercetător asociat în cadrul proiectului Muzeul Memoriei. Interesele sale includ istoria fotografiei, arhive și colecții fotografice, fotografie vernaculară și fotografia ca obiect, materialitate și deteriorare.
Editat de Paul Breazu și Laura-Maria Ilie
Fotografii din arhiva I.P.L. Iași
Credit Foto: Arhivele Naționale Iași
„Am simțit o zguduitură puternică. La propriu și la figurat”
Istoria – un domeniu care nu se reduce la date și bătălii
Interesul față de lumea reparațiilor s-a diminuat. Ce zic meșteșugarii?
Perspective sociale, economice, culturale și politice despre mâncare