Care este relația meșteșugarilor cu meseria pe care o practică și cu obiectele pe care le produc? Documentarul Cutezătorii (2018), regizat de Tudor Botezatu și produs de George Verdeș, urmărește poveștile câtorva meșteșugari ce încă dețineau ateliere în zonele Hala Matache, Calea Moșilor, Pantelimon și în centrul Bucureștiului.

Filmul urmărește tocilari, blănari, ceasornicari, cizmari, cafegii, lăcătuși, lutieri și pălărieri și vorbește despre supraviețuirea acestor meserii pe o piață economică competitivă, alăturând și comentariile unor specialiști ca Florin Poenaru (sociolog), Radu Umbreș (antropolog), Vasile Ernu (scriitor) și Raluca Mihăilă (specialist marketing). De la fetișizarea obiectelor în vremea comunismului, la golirea lor de sens în perioada capitalistă, obiceiurile de consum ale indivizilor s-au schimbat. Interesul față de lumea reparațiilor s-a diminuat treptat, lucru care a dus la dispariția multor ateliere meșteșugărești din Capitală.

Dorința de a repara obiectele semnifică o reîntoarcere a indivizilor la o anumită stare de normalitate, la locuri cunoscute, la rutină și la diminuarea sentimentului de abandon. Dincolo de necesitate, a vizita un atelier de reparații constituie prilej pentru sociabilitate, conversație și îmbunătățirea relațiilor comunitare.

Generatoare de nostalgie și pe alocuri regrete, meseria reprezintă acel tip de cunoaștere nemediată, o relație directă cu materialele și cu obiectul finit. O incursiune video în opt ateliere meșteșugărești din zone bucureștene aflate în plin proces de gentrificare și schimbări sociale, Cutezătorii discută starea de precaritate și lipsa de viitor a acestor spații de lucru ce odinioară animau cartierul.

„Însăși ideea de a repara ceva începuse să devină o chestiune de statut social: îți cârpești haina, înseamnă că ești sărac. Ceea ce nu este neapărat adevărat, sunt o mulțime de lucruri care au nevoie de o întreținere. Sunt de părere că noi ne-am pierdut relația cu lucrurile, cu obiectele.” (Vasile Ernu)